Teoria financiară are ca obiectiv explicarea şi înţelegerea fenomenelor financiare, a transferurilor temporare de patrimoniu, care sunt, de regulă, riscante, ca urmare a probabilităţii pierderii de valoare. Câmpul de investigare îl constituie pieţele financiare, unde se realizează aceste transferuri de valoare, ca urmare a deciziilor financiare ale participanţilor. Rolul managementului financiar constă în intermedierea relaţiilor între întreprindere şi pieţele de capital, şi asigurare continuităţii activităţilor întreprinderii.
Caracteristica managementului financiar poate fi efectuată d.p.d.v. teoretic, practic, cât şi prin prisma politicii financiare. Astfel, conţinutul managementului financiar vizează în egală măsură cele trei modalităţi de manifestare a finanţelor.
Practică
Politică
Teorie
Pentru toate cele trei modalităţi de manifestare a conţinutului finanţelor, obiectivul primordial este maximizarea valorii şi asigurarea cu resurse financiare. Finanţele fac obiectul unei politici a managerilor întreprinderii, care reprezintă expresia unui compartiment, a unei alegeri, decizii tactice sau strategice, în atingerea obiectivelor financiare.
Teoria financiară cunoaşte o mulţime de definiţii a managementului financiar.
Managementul financiar poate fi privit ca un ansamblu de măsuri şi activităţi în cadrul unei întreprinderi, care în conformitate cu obiectivele propuse, contribuie la utilizarea eficientă a întregului sistem de interdependenţe financiare, a fondurilor şi rezervelor care formează mecanismul financiar al activităţii firmei în condiţiile economiei de piaţă.
Managementul financiar – un sistem complex de principii şi metode de elaborare şi implementare a deciziilor manageriale privind constituirea, repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale întreprinderii şi organizarea fluxurilor de numerar.
În definirea managementului financiar un element important îl constituie mediul de activitate. Orice întreprindere activează în cadrul unui anumit sistem de relaţii care depind de o serie de factori interni: Produsele şi serviciile, Marketingul, Tehnologiile, Relaţiile interpersonale, Politicile de finanţare şi de investiţii, şi externi: Pieţele financiare, Guvernul şi Politica Băncii Naţionale, Concurenţii, Legislaţia, condiţiile economice, Economia Mondială. Mediul de activitate presupune o nouă variabilă care trebuie luată în considerare, şi anume: riscul, sau incertitudinea mediului economic.
Complexitatea managementului financiar impune respectarea unor principii fundamentale în activitatea oricărei întreprinderi:
În realizarea eficientă a activităţii economice principalele obiective urmărite de managementului financiar se referă la:
În calitate de criterii de apreciere a eficienţei managementului financiar a unui agent economic, care diferă funcţie de gradul de familiarizare şi de posibilităţile de evaluare cantitativă, putem sublinia:
Evoluţia activităţii financiare a condus la divizarea managementului financiar în două mari componente:
Deciziile managementul financiar au impact asupra celorlalte elemente operaţionale ale afacerii, care la rândul lor îşi exercită influenţa asupra deciziilor de natură financiară.
Managementul financiar în calitate de sistem de gestiune este compus din două subsisteme:
Drept obiect de gestiune reprezintă totalitatea condiţiilor de realizare a fluxului de numerar, a rotaţiei capitalului sau a resurselor financiare, precum şi a relaţiilor financiare între agenţi.
Drept subiect de gestiune a poate fi numit un grup de oameni, care prin intermediul diferitor forme de acţiune efectuează funcţionarea determinată a obiectului.
Mecanismul derulării procesului de management financiar poate fi descris schematic în figura de mai jos:
Caracteristica managementului financiar poate fi efectuată d.p.d.v. teoretic, practic, cât şi prin prisma politicii financiare. Astfel, conţinutul managementului financiar vizează în egală măsură cele trei modalităţi de manifestare a finanţelor.
Practică
- Analiza financiară
- Gestiunea financiară
- Diagnosticul financiar
Politică
- Politica de investiţii
- Politica de finanţare
- Evaluarea întreprinderii
Teorie
- Conceptele de bază
- Sistemul de categorii
- Instrumente financiare
- Principiile de reglare
Pentru toate cele trei modalităţi de manifestare a conţinutului finanţelor, obiectivul primordial este maximizarea valorii şi asigurarea cu resurse financiare. Finanţele fac obiectul unei politici a managerilor întreprinderii, care reprezintă expresia unui compartiment, a unei alegeri, decizii tactice sau strategice, în atingerea obiectivelor financiare.
Teoria financiară cunoaşte o mulţime de definiţii a managementului financiar.
Managementul financiar poate fi privit ca un ansamblu de măsuri şi activităţi în cadrul unei întreprinderi, care în conformitate cu obiectivele propuse, contribuie la utilizarea eficientă a întregului sistem de interdependenţe financiare, a fondurilor şi rezervelor care formează mecanismul financiar al activităţii firmei în condiţiile economiei de piaţă.
Managementul financiar – un sistem complex de principii şi metode de elaborare şi implementare a deciziilor manageriale privind constituirea, repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale întreprinderii şi organizarea fluxurilor de numerar.
În definirea managementului financiar un element important îl constituie mediul de activitate. Orice întreprindere activează în cadrul unui anumit sistem de relaţii care depind de o serie de factori interni: Produsele şi serviciile, Marketingul, Tehnologiile, Relaţiile interpersonale, Politicile de finanţare şi de investiţii, şi externi: Pieţele financiare, Guvernul şi Politica Băncii Naţionale, Concurenţii, Legislaţia, condiţiile economice, Economia Mondială. Mediul de activitate presupune o nouă variabilă care trebuie luată în considerare, şi anume: riscul, sau incertitudinea mediului economic.
Complexitatea managementului financiar impune respectarea unor principii fundamentale în activitatea oricărei întreprinderi:
- integritatea cu sistemul general de conducere;
- coordonarea cu strategia generală de dezvoltare;
- caracterul complex al fundamentării deciziilor financiare;
- dinamica şi perfecţionarea continuă a deciziilor financiare;
- analiza deciziilor alternative.
În realizarea eficientă a activităţii economice principalele obiective urmărite de managementului financiar se referă la:
- asigurarea echilibrului financiar;
- utilizarea eficientă a resurselor financiare;
- maximizarea profitului la un nivel acceptat al riscului şi invers
- optimizarea fluxurilor de numerar;
- asigurarea rentabilităţii economice, financiare etc.;
- creşterea economică şi flexibilitatea.
În calitate de criterii de apreciere a eficienţei managementului financiar a unui agent economic, care diferă funcţie de gradul de familiarizare şi de posibilităţile de evaluare cantitativă, putem sublinia:
- supravieţuirea firmei în condiţiile de concurenţă,
- evitarea falimentului şi a unor mari erori financiare,
- atingerea unei poziţii de lider pe piaţa produselor sau serviciilor,
- maximizarea valorii de piaţă a firmei,
- evaluarea şi asigurarea unor ritmuri acceptabile de creştere a potenţialului economic,
- creşterea volumului de producţie şi volumului de vânzări, minimizarea costurilor etc.
Evoluţia activităţii financiare a condus la divizarea managementului financiar în două mari componente:
- complexul activităţilor monetar–financiare, care include relaţiile cu furnizori, clienţi, băncile, gestiunea fluxurilor de numerar, prognozele şi cercetările financiare, problemele juridice şi fiscale, problemele de asigurare;
- complexul activităţilor de control: evidenţa financiară, evidenţa managerială, lucrul operativ cu clienţii (achitarea facturilor, încasarea veniturilor etc.), planul şi bugetul, auditul intern, sistemul informaţional.
Deciziile managementul financiar au impact asupra celorlalte elemente operaţionale ale afacerii, care la rândul lor îşi exercită influenţa asupra deciziilor de natură financiară.
Managementul financiar în calitate de sistem de gestiune este compus din două subsisteme:
- Subsistemul gestionat sau obiectul de gestiune.
- Subsistemul ce gestionează sau subiectul de gestiune.
Drept obiect de gestiune reprezintă totalitatea condiţiilor de realizare a fluxului de numerar, a rotaţiei capitalului sau a resurselor financiare, precum şi a relaţiilor financiare între agenţi.
Drept subiect de gestiune a poate fi numit un grup de oameni, care prin intermediul diferitor forme de acţiune efectuează funcţionarea determinată a obiectului.
Mecanismul derulării procesului de management financiar poate fi descris schematic în figura de mai jos:
 |
| Mecanismul derulării managementului financiar |
No comments:
Post a Comment