Valoarea în timp a banilor

Studierea problemelor legate de fundamentarea deciziilor financiare determină abordarea valorii în timp a banilor. Prin valoarea în timp a banilor se identifică diferenţa de valoare resimţită de un investitor în cazul în care obţinerea unei sume poate fi realizată mai devreme, respectiv mai târziu. Conceptul de valoare în timp a banilor se bazează pe principiul că în timp banii îşi pierd valoare, datorită faptului că banii existenţi acum pot fi investiţi şi pot permite câştigul unei sume mai mari în viitor.

Obiectivul principal, totalitatea obiectivelor şi funcţiilor managementului financiar au la baza procesul decizional privind banii, deci realizarea lor depinde parţial de repartizarea în timp a fluxului de numerar.

Prin urmare una din principalele direcţii de activitate a managementului financiar – constă în evaluarea în timp a fluxului de numerar. În general, valoarea în timp este reflectată în rata dobânzii care este plătită sau încasată, pentru dreptul de a utiliza banii privind diferite perioade de timp.  Chiar şi în absenţa inflaţiei, banii au o valoare în timp cu condiţia că există o alternativă de utilizare a acestora pentru  care  se va plăti o rată a dobânzii pozitivă. Din acest punct de vedere, pentru a face comparabilă o sumă încasată astăzi cu o sumă ce va fi încasată peste 1 an, trebuie să se ţină cont de rentabilitatea a care ar putea fi investită suma respectivă pe parcursul perioadei de 1 an. Odată identificată, cu certitudine, rata cu care vom fi recompensaţi, poate fi aplicată una din următoarele 2 reguli:

• Pentru a face comparabilă o suma ce se va obţine peste 1 an cu o suma aflată la dispoziţia astăzi, se va raporta suma viitoare la (1 + i) – procesul actualizării;
• Pentru a face comparabilă o sumă care se află la dispoziţia noastră astăzi cu o sumă ce se va obţine peste un an, suma prezenta se va înmulţi suma prezenta cu (1+i) – fructificare, compunere, multiplicare

De exemplu: în baza regulilor de mai sus aceeaşi suma de 1000 lei, aflată la dispoziţia în 2 momente diferite, la o rată a dobânzii-10%, va avea următoarele valori:

1. Valoarea prezentă a celor 1000 lei obţinuţi peste un an va fi = 1000/1.1 sau 909.1
2. Valoarea viitoare a celor 1000 lei depuşi investiţi în prezent va fi: 1000* (1+0,1) =1100 lei. 

Una dintre cele mai importante componente ale analizei valorii în timp a banilor este axa temporală, care ne permite să vizualizăm în timp ceea ce se petrece într-o anumită problemă şi apoi ne ajută să găsim soluţia potrivită.

axa temporală

Timpul 0 este astăzi, timpul 1 se află poziţionat la o perioadă şi reprezintă momentul final al perioadei 1 începând de astăzi; timpul 2 se află poziţionat la două perioade începând din momentul prezent şi reprezintă momentul final al perioadei 2  etc. Dacă perioadele considerate  de noi sunt ani, atunci intervalul de la 0 la 1 reprezintă anul 1 şi timpul 1 reprezintă, atât sfârşitul anului 1, cât şi începutul anului 2.

Istoricul Managementului Financiar

În cadrul ştiinţelor economice, managementul financiar este o ştiinţă relativ tânără apărută la mijlocul secolului XX.

La începutul sec XX, când finanţele s-au constituit ca un domeniu de studiu separat, atenţia primordială se acorda analizei aspectelor juridice unor asemenea fenomene cum sunt: fuziunile, asocierile, formarea de noi firme, precum şi unor emisiunea diverselor tipuri de hârtii de valoare. Procesul de industrializare, care a cunoscut în acea perioadă proporţii deosebite, a ridicat o serie de probleme legate iniţierea afacerii, fondarea firmelor şi extinderea lor, şi în mod special, atragerea a capitalurilor. Pieţele de capital erau  relativ primitive, ceea ce îngreuna transferul mijloacelor băneşti de la persoanele particulare care dispuneau de economii. Informaţia privind veniturile şi valoarea activelor din rapoartele financiar-contabile era lipsită de siguranţa, iar în negocierile cu HV se produceau fluctuaţii considerabile de preţuri.

Schimbările radicale s-au produs în perioada marii crize economice din anii 30 în legătură cu numărul foarte mare de cazuri de faliment. În aceste condiţii domeniile prioritare ce preocupare a finanţelor au fost faliment şi reorganizare, problemele privind lichiditatea corporaţiilor şi reglementarea publică a pieţelor hârtiilor de valoare. Finanţele continuă să rămână o ştiinţă de natură descriptivă şi juridică, însă accentul s-a deplasat de la dezvoltarea firmei spre supraveţuirea acesteia.  

În anii 40-50 analiza finanţelor continuă să fie tratată ca o disciplină descriptivă a ştiinţei, însă atenţia se îndreaptă spre tehnicile managementului financiar de maximizarea profitului şi creşterea bunăstării acţionarilor.

Spre sfârşitul anilor 50 se realizează o analiza financiară mult mai detaliată a întreprinderii. Atenţia treptat se deplasează de la partea dreaptă a bilanţului (datorii şi capital propriu) spre active. Au început să fie utilizate, calculate şi elaborate modele de gestiune a stocurilor, a numerarului, a creanţelor şi activelor fixe. De asemenea, apar 2 lucrări economistului H.M.Markowitz (52 şi 59) care au pus bazele teoriei moderne a portofoliului, prin metodologia luării deciziilor în domeniul investirii în active financiare şi propunea instrumente ştiinţifice adecvate.

În anii 60-70 din nou apare un interes  faţă de partea dreaptă a bilanţului accentul fiind pus pe: structura optimă a portofoliului de hârtii de valoare; metodele de elaborare a deciziilor investiţionale sau teoriei portofoliului investiţional, şi îmbinarea teoriei investiţiilor cu teoria finanţelor corporaţiilor. Economiştii Francesco Modigliani şi Merton Miller (premiat Nobel), profesori ai universităţii din Pittsburgh SUA, au fost animaţi de ideea găsirii optimului în politica de îndatorare a unei întreprinderi. Articolul lor "The cost of capital, Corporate Finance and the Theory of investment", publicat în iunie 1958 reprezintă punctul de pornire a managementului financiar ca domeniu de studiu separat. Autorii fac apel, pentru prima dată, la teoria arbitrajului, în demersul lor de a găsi o structură de finanţare a întreprinderii, structură care să determine creşterea valorii acesteia.

În anii 80 în I plan au ieşit 4 factori care au influenţat puternic managementul financiar: inflaţia şi efectele acesteia asupra ratei dobânzii, dereglementarea instituţiilor financiare şi tendinţa de eliminare a investiţiilor specializate şi dezvoltarea corporaţiilor cu un spectru larg de servicii financiare; dezvoltarea accelerată a telecomunicaţiilor ca modalitate de transmitere a informaţiei şi a calculatoarelor; elaborarea şi aplicarea unor noi metode de finanţare a investiţiilor pe termen lung.

Managementul financiar a cunoscut o deosebită dezvoltare în ultimele două decenii. Misiunea acestui domeniu este elaborarea noilor metode, tehnici şi instrumente de obţinere a informaţiei financiare necesară pentru luarea deciziilor. În continuare principalele domenii de cercetare s-au axat pe studierea pieţelor de capital, investiţiilor de portofoliu şi dezvoltarea teoriei efectului de îndatorare. Se consideră fundamentale cercetările lui E.Fama şi M.Miller, în domeniul eficienţei pieţei financiare şi ale lui H.M.Markowitz şi W.Sharp, în domeniul analizei şi selecţiei portofoliilor de titluri financiare.

Dezvoltarea ulterioară a teoriei financiare este legată de introducerea conceptului de reversibilitate a deciziilor financiare (de investiţii, de finanţare, de distribuire a dividendelor), de revenire asupra deciziilor iniţiale şi de opţiune pentru proiecte care oferă oportunităţi de rentabilitate superioare celor iniţiale. Investitorii pot opta între proiectul iniţial şi proiectele viitoare, făcând acelaşi clasic arbitraj între diferitele oportunităţi care apar pe piaţa financiară.

O altă variabilă strategică de primă importanţă este informaţia, care nu este gratuită şi nu este distribuită uniform în rândul agenţilor economici. Deţinerea ei antrenează un anumit cost care influenţează rezultatul deciziilor. Informaţia nu este disponibilă pentru toata lumea; unii participanţi la viaţa financiară a întreprinderii dispun de informaţii privilegiate sau au un acces mai rapid la informaţie. Asimetria de informaţie determină poziţii diferenţiate ale agenţilor economici în procesul de arbitraj: preţ-valoare. (teoria de agent şi teoria semnalelor)

Există domenii de cercetare a teorii financiare care nu au fost elucidate până la capăt şi ridică semne de întrebare şi divergenţe de opinii  cum ar fi: calculul influenţei riscului asupra valorii activului; determinarea politicii optime de dividend şi influenţei dividendelor asupra valorii întreprinderii; determinarea costului lichidităţii întreprinderii, determinarea structurii financiare optime a întreprinderii etc. 

Funcţiile managementului financiar

Managementul financiar îşi realizează obiectivul fundamental prin îndeplinirea anumitor funcţii distincte, divizate în 2 grupe şi anume:

I. Funcţiile generale, unde Managementul Financiar este privit ca un domeniu de management întreprinderii şi cuprinde următoarele:
1. Elaborarea strategiei financiare a întreprinderii;
2. Crearea structurii organizatorice care să asigure implementarea deciziilor financiare;
3. Constituirea unor sisteme informaţionale eficiente de management financiar;
4. Analiza diferitor aspecte financiare a firmei;
5. Planificarea acţiunilor financiare a firmei;
6. Elaborarea şi implementarea unui sistem eficient de stimulare;
7. Realizarea unui control eficient asupra implementării deciziilor financiare.

II. Funcţiile speciale, unde Managementul Financiar este privit ca un domeniu strict financiar

1. Gestiunea activelor: gestiunea activelor fixe, activelor curente, optimizarea structurii activelor întreprinderii;
2. Gestiunea capitalului: gestiunea capitalului propriu, împrumutat, optimizarea structurii capitalului;
3. Managementul investiţional: gestiunea investiţiilor reale, financiare, nemateriale;
4. Gestiunea fluxurilor de numerar în activitatea operaţională, investiţională, financiară;
5. Gestiunea riscurilor financiare şi evitarea insolvabilităţii: Gestiunea structurii riscurilor financiare, gestiunea activităţii de profilaxie a riscurilor financiare, gestiunea asigurării riscului financiar, managementul financiar în situaţii de criză.

Concepţiile de bază operate în managementul financiar cuprind:

1. Valoarea în timp a banilor /ce poţi face azi nu lasă pe mîine/
2. Relaţia rentabilitate-risc / Investiţiile în proiecte mai riscante trebuie să ofere în exploatare, în mod normal, o speranţă de rentabilitate proporţional mai mare.
3. Fluxul net de mijloace băneşti, care este o variabilă mult mai importantă, decât profitul, în special la evaluarea proiectelor de investiţii // iadul este pavat cu bune intenţii.

Conceptul de Management Financiar

Teoria financiară are ca obiectiv explicarea şi înţelegerea fenomenelor financiare, a transferurilor temporare de patrimoniu, care sunt, de regulă, riscante, ca urmare a probabilităţii pierderii de valoare. Câmpul de investigare îl constituie pieţele financiare, unde se realizează aceste transferuri de valoare, ca urmare a deciziilor financiare ale participanţilor. Rolul managementului financiar constă în intermedierea relaţiilor între întreprindere şi pieţele de capital, şi  asigurare continuităţii activităţilor întreprinderii.

Caracteristica managementului financiar poate fi efectuată d.p.d.v. teoretic, practic, cât şi prin prisma politicii financiare. Astfel, conţinutul managementului financiar vizează în egală măsură cele trei modalităţi de manifestare a finanţelor.

Practică

• Analiza financiară
• Gestiunea financiară 
• Diagnosticul financiar

Politică

• Politica de investiţii
• Politica de finanţare
• Evaluarea întreprinderii

Teorie

• Conceptele de bază
• Sistemul de categorii
• Instrumente financiare
• Principiile de reglare

Pentru toate cele trei modalităţi de manifestare a conţinutului finanţelor, obiectivul primordial este maximizarea valorii şi asigurarea cu resurse financiare. Finanţele fac obiectul unei politici a managerilor întreprinderii, care reprezintă expresia unui compartiment, a unei alegeri, decizii tactice sau strategice, în atingerea obiectivelor financiare.

Teoria financiară cunoaşte o mulţime de definiţii a managementului financiar.

Managementul financiar poate fi privit ca un ansamblu de măsuri şi activităţi în cadrul unei întreprinderi, care în conformitate cu obiectivele propuse, contribuie la utilizarea eficientă a întregului sistem de interdependenţe financiare, a fondurilor şi rezervelor care formează mecanismul financiar al activităţii firmei în condiţiile economiei de piaţă.

Managementul financiar – un sistem complex de principii şi metode de elaborare şi implementare a deciziilor manageriale privind constituirea, repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale întreprinderii şi organizarea fluxurilor de numerar.

În definirea managementului financiar un element important îl constituie mediul de activitate. Orice întreprindere activează în cadrul unui anumit sistem de relaţii care depind de o serie de factori interni: Produsele şi serviciile, Marketingul, Tehnologiile, Relaţiile interpersonale, Politicile de finanţare şi de investiţii, şi externi: Pieţele financiare, Guvernul şi Politica Băncii Naţionale, Concurenţii, Legislaţia, condiţiile economice, Economia Mondială. Mediul de activitate presupune o nouă variabilă care trebuie luată în considerare, şi anume: riscul, sau incertitudinea mediului economic.

Complexitatea managementului financiar impune respectarea unor principii fundamentale în activitatea oricărei întreprinderi:

1. integritatea cu sistemul general de conducere;
2. coordonarea cu strategia generală de dezvoltare;
3. caracterul complex al fundamentării deciziilor financiare;
4. dinamica şi perfecţionarea continuă a deciziilor financiare;
5. analiza deciziilor alternative.

În realizarea eficientă a activităţii economice principalele obiective urmărite de managementului financiar se referă la:

1. asigurarea echilibrului financiar;
2. utilizarea eficientă a resurselor financiare;
3. maximizarea profitului la un nivel acceptat al riscului şi invers
4. optimizarea fluxurilor de numerar;
5. asigurarea rentabilităţii economice, financiare etc.;
6. creşterea economică şi flexibilitatea. 

În calitate de criterii de apreciere a eficienţei managementului financiar a unui agent economic, care diferă funcţie de gradul de familiarizare şi de posibilităţile de evaluare cantitativă, putem sublinia:

• supravieţuirea firmei în condiţiile de concurenţă, 
• evitarea falimentului şi a unor mari erori financiare, 
• atingerea unei poziţii de lider pe piaţa produselor sau serviciilor,
• maximizarea valorii de piaţă a firmei, 
• evaluarea şi asigurarea unor ritmuri acceptabile de creştere a potenţialului economic, 
• creşterea volumului de producţie şi volumului de vânzări, minimizarea costurilor etc.

Evoluţia activităţii financiare a condus la divizarea managementului financiar în două mari componente:

• complexul activităţilor monetar–financiare, care include relaţiile cu furnizori, clienţi, băncile, gestiunea fluxurilor de numerar, prognozele şi cercetările financiare, problemele juridice şi fiscale, problemele de asigurare;
• complexul activităţilor de control: evidenţa financiară, evidenţa managerială, lucrul operativ cu clienţii (achitarea facturilor, încasarea veniturilor etc.), planul şi bugetul, auditul intern, sistemul informaţional.

Deciziile managementul financiar au impact asupra celorlalte elemente operaţionale ale afacerii, care la rândul lor îşi exercită influenţa asupra deciziilor de natură financiară.

Managementul financiar în calitate de sistem de gestiune este compus din două subsisteme:

• Subsistemul gestionat sau obiectul de gestiune.
• Subsistemul ce gestionează sau subiectul de gestiune.

Drept obiect de gestiune reprezintă totalitatea condiţiilor de realizare a fluxului de numerar, a rotaţiei capitalului sau a resurselor financiare, precum şi a relaţiilor financiare între agenţi.

Drept subiect de gestiune a poate fi numit un grup de oameni, care prin intermediul diferitor forme de acţiune efectuează funcţionarea determinată a obiectului.

Mecanismul derulării procesului de management financiar poate fi descris schematic în figura de mai jos:

Mecanismul derulării managementului financiar